Ce sa raspund? iulie 30, 2007
Posted by Madalina in Romania.3 comments
O colega marocanca m-a intrebat ce se poate vizita in Romania. Deja si-a facut rost de viza si va pleca in luna august cu masina. Acum ea intreaba pe toata lumea, roman, francez, turc sau oricine stie ceva de Romania. Si cu ocazia asta trebuie sa ma confrunt cu tot felul de viziuni distorsionate despre Romania, tigani, si alte celea, cand de fapt nici nu ma intereseaza sa ma implic in detaliu in discutii pe tema asta. Dar nu despre asta e vorba acum in postul asta. Ideea e ca eu chiar nu stiu ce sa-i recomand ceva cu adevarat interesant (de orasele importante a auzit si ea). I-am zis asa cateva lucruri, dar m-am gandit sa intreb si pe altii. Orice raspuns la intrebarea „Ce sa spun unui strain sa viziteze in Romania?” este binevenit in comentarii. Multumesc!
Cum am ajuns pe varf de munte la 6.30 dimineata si cum am vazut Mont Blanc-ul iulie 28, 2007
Posted by Madalina in Aventura, Franta, Munte.add a comment
Joi de dimineata am stabilit cu niste colegi (chinezul, 3 francezi, si inca 2 asiatici) sa mergem pe un varf de munte din Chartreuse, pe Charmant Som. Frumos nume, frumoasa excursie. M-am trezit la 4.30, la 5.10 eu si chinezul ne-am intalnit cu Xavier si apoi a mai luat si alti 2 colegi in masina lui. La baza de plecare, aflata deja la 1650m altitudine ne-am intalnit cu alti 2 colegi numiti Guillaume. Inca de acolo se puteau vedea varfurile Chamechaude si Dent de Crolles. La ora 6 am inceput sa urcam repejor si am prins rasaritul soarelui din Mont Blanc, care e totusi la vreo 200km departare, dar si aproximativ 4800m inaltime. Mont Blanc se afla pe directia est si am putut sa vedem soarele rasarind chiar din „umarul” lui. A fost minunat!
Poze cu Mont Blanc:
Am ajuns apoi imediat pe varful de 1800m si ceva.
Cu spatele la soare, de pe varf:
Chamechaude in lumina diminetii:
Apoi am vazut multe capre maro (numite Chamois aici) care alergau de noi evident. Ne-am mai intalnit si cu niste vaci tot maro care se stransesera toate laolalta si ne priveau amenintator. Dar ce dragute erau!
Mai multe poze aici:
http://picasaweb.google.com/madibb/CharmantSom
O sa adaug in curand poze cand o sa le iau de la ceilalti colegi care cred ca au pozat si caprele.
Of… iulie 23, 2007
Posted by Madalina in Franta.add a comment
M-am intors azi de la munte, din Bourg d’Oisans, oras pe marginea raului Romanche. Am fost cu chinezul si pentru prima oara cu un coleg indian. De dimineata in autobuz discutam cu chinezul despre culoarea raului Romanche. „E atat de deschis la culoare”, a spus el, „incat pare ca ar avea sapun”.
Of, si pe drumul de intoarcere, cam cu 1 ora inainte de intrarea in Grenoble, autobuzul se poticneste de carduri lungi de masini. Ambuteiajele sunt destul de rare, chiar si duminica seara. Motivul l-am aflat abia seara de la mama si de pe net.
Pe acelasi drum am mers si in urma cu 2 saptamani la sanctuarul Notre-Dame de la Salette, construit pe locul unde se presupune ca a aparut Fecioara Maria pentru a comunica niste secrete unor copii. Am scris aici pe blog despre asta. Am observat atunci ca erau multi turisti italieni si polonezi. Erau vreo 2 sau 3 autocare parcate poloneze, iar inauntrul catedralei chiar s-a tinut o slujba in limba poloneza. In hotelasul de langa erau diferite anunturi in 3 limbi: franceza, engleza si poloneza.
Of, toate astea mi-au venit in minte si m-au facut sa fiu mai aproape de tragedie. Astazi, duminica, autocarul unor turisti polonezi a cazut in raul Romanche. Cica vreo 26 de oameni au murit arsi de vii. Autocarul a luat foc, iar oamenii nu au putut sa iasa din el ca sa se salveze. Acei oameni erau veniti de la sanctuarul Fecioarei Maria si luasera probabil cu ei apa sfanta.
Mai multi pelegrini au murit in chinuri groaznice in ziua Domnului, dupa o vizita la un loc sfant pentru catolici (de tipul Fatima, Lourdes…). Ce pot sa inteleg din asta?
Stirea:
http://www.iht.com/articles/ap/2007/07/22/europe/EU-GEN-France-Bus-Crash.php
http://www.hotnews.ro/articol_79178-Franta-Accident-rutier-cel-putin-26-morti.htm
Un accident iulie 21, 2007
Posted by Madalina in Franta.add a comment
Acum vreo 15 minute am auzit o izbitura foarte puternica urmata de cioburi aruncate. Am sarit la balcon, o masina vrand sa faca dreapta a lovit o motocicleta al carei bord era complet distrus. Motociclistul era la 5 metrii mai incolo, in picioare si ametit, e clar ca l-a salvat casca. In situatii din astea mi-e mila de soferi. Victimei i se acorda tot ajutorul, iar soferul se simte cel mai vinovat. In Grenoble am vazut mai multe accidente decat in Bucuresti. Centrul e destul de inghestuit, strazile inguste, copaci multi si vizibilitatea limitata. Acum 1 saptamana o masina a politiei era busita rau in partea din fata, iar cealalta masina, un Ford, era complet intact.
In fine, m-am uitat sa vad cum reactioneaza oamenii. Soferul a ridicat motocicleta aruncata pe trotuar si a sprijinit-o pe un stalp de iluminat. Nevasta lui a inceput sa stranga cioburile. Instant oamenii din jur au sarit sa ajute. O masina a oprit si un cuplu a iesit cu o mana la gura si cealalta mana intinsa spre ei. Motociclistul ametit s-a asezat pe o bordura si a dat un telefon.
In 3 sau 4 minute o masina a pompierilor sau ce erau ei („vehicule de secours et d’assistance aux victimes”) a si ajuns la locul accidentului. Au scos 4 conuri fosforescente si au inconjurat locul, un stingator de foc si au luat motociclistul si l-au bagat in masina. Cred ca a avut noroc, nu parea sa aiba nici un os rupt, doar o izbitura puternica la cap.
Au mutat masina vinovata de la locul accidentului (in situatii din astea o fi vreodata vinovata motocicleta?) si au desenat conturul colturilor. Soferul, nevasta si fata lor, fac 13-14 in sus si in jos. Bine ca nu s-a intamplat nimic tragic si nu a murit nimeni, isi zic probabil.
Imi amintesc ca odata, pe aceeasi strada, dar mai in jos, am vazut ceva cu adevarat impresionant: soferul si sotia stateau in genunchi langa biciclistul lovit si incercau sa-l resusciteze. Of.
Weekendul trecut iulie 20, 2007
Posted by Madalina in Aventura, Franta, Munte.add a comment
Maine incepe un nou weekend, iar eu am uitat sa scriu cate ceva despre cel trecut.
Sambata, 14 iulie, de ziua nationala a Frantei am fost la Lyon cu masina unui coleg francez si cu o colega rusoaica. Ma gandeam eu ca in al 2-lea oras al Frantei ar trebui sa vedem ceva semne ale sarbatorii. In afara de saormarii de pe marginea pietii Bellecoure (cred ca erau cel putin 10 tarabe cu saorme la alegere) si de steagurile de la autobuze, nu mi-a atras nimic atentia. Bine, pe seara la ora 22.00 urmau sa fie artificiile, insa noi am plecat. In timpul zilei am vizitat orasul, ne-au placut mult cele 2 rauri care se unesc tot in Lyon. Unul dintre rauri (Rhone) curge si prin Grenoble. Sau mai bine zis vine de la Grenoble. Bineinteles am mancat la un restaurant, doar nu era sa ratam asa ceva in capitala mondiala a gastronomiei.
Poze de sambata: http://picasaweb.google.com/madibb/Lyon
Duminica, am fost iar cu chinezul intr-o excursie la munte, in Vercors. Muntii astia sunt foarte interesanti, un pic ciudati. A fost a 2-a sau a 3-a oara pentru mine in masivul asta plin de roci calcaroase (si nu numai). Drumul era marcat in multe locuri cu cairn-uri, adica piramide de pietre facute de oameni, si care de multe ori indica varfurile. Am trecut din greseala prin pasul Ernadant si ne-am intors inapoi dupa o ora. Pasul asta e o experienta de neuitat: dificil si riscant, cotat la R4. Nu era foarte inclinat, insa era plin de iarba, pamant moale si pietre. („…la remontée du couloir pour atteindre le pas Ernadant est exposée et aérienne. Les personnes qui n’ont pas le pied sûr ne doivent pas tenter cet itinéraire à moins d’être encordé avec quelqu’un d’expérimenté”) Pasul asta era indicat cu un panou pe care scria ca intrii in rezervatie si ca e interzis sa faci focul si sa conduci masina (!!!). Era un panou universal pentru rezervate, insa nu era nici o atentionare care sa spuna ca nu va duceti ba toti prostii pe aici, ca mai incolo incepe abruptul si nu se termina pana jos in vale! Aici sunt eu urcand portiunea finala(si cea mai usoara) a pasului:
Am vazut cu ocazia asta balconul Est al Vercorului, de data asta o portiune mai la sud decat portiunea pe care am executat-o acum cu cateva saptamani in urma:
Am parcurs apoi o parte din creasta spre nord, cam la 2000m altitudine.
Pe drumul de coborare m-au impresionat calcarele: rocile aveau clar urme de apa printre ele si am mers pe o vale acoperita cu un covor format din aceasta roca framantata si stresata, care semana cu un pandispan cu gauri:
Acolo unde forma portiuni continue mergeam ca pe asfalt bine merci. Dar de cele mai multe ori avea gauri adanci si inguste si ma impiedicam mereu in ele. Nici nu vreau sa ma gandesc ce ar fi insemnat sa-mi alunece piciorul intr-una din ele. De altfel si creasta avea forma unei faleze la Mediterana. Varfurile se aplecau deasupra unor scobituri ca valurile marii:
Am pierdut destul de mult timp pe portiunea calcaroasa (cam 400m diferenta de nivel), astfel ca pe ultimii 3km cand drumul a devenit larg si foarte bun, am alergat. Cand se facea drumul drept mergeam doar mai repede. GPS-ul estima in permanenta ora ajungerii la statia de autobuz din Corrençon, si era mereu peste ora autobuzului. Insa recuperam, recuperam constant, si am grabit pasul pana am ajuns foarte bine la statie, iar autobuzul a si intarziat 5 minute. Chestia asta cu estimatul orei de ajungere la destinatie ma scuteste de un stres mare si de multa transpiratie. Imi da o siguranta foarte binevenita intr-un loc necunoscut.
Poze de duminica: http://picasaweb.google.com/madibb/RochersDeLaBalme
Sfarsitul de saptamana iulie 10, 2007
Posted by Madalina in Franta, Munte.3 comments
Sambata am fost la Notre-Dame de La Salette , un loc sfant pentru catolici pentru ca acolo Fecioara Maria s-ar fi aratat la doi copii pastori in sec. XIX si le-a divulgat niste secrete controversate care s-au publicat cativa ani mai tarziu. Acum mesajul sfant se vinde si pe DVD-uri, iar oamenii vin in pelerinaj la sanctuarul care s-a construit pe locul respectiv, la altitudinea de 1780m. Eu am ajuns cu autobuzul, la fel ca si foarte multi alti turisti italieni si polonezi, veniti sa ia apa de la fantana Fecioarei. M-am preumblat pe la muntele Gargas (2200m si ceva) si Chamoux (aproape 2200m). Peste tot, pe dealuri si pe munti, cruci mai mari sau mai mici, din lemn sau din metal.
Duminica am fost cu chinezul pe varful Grand Som (2033m), al 3-lea varf ca inaltime din Chartreuse. In felul asta eu am la „activ” primele 3 varfuri din Chartreuse. Excursia am inceput-o de la altiudinea de 760m si a durat 7 ore. Ziua a fost cam innorata si ploua din cand in cand, dar asta a fost un avantaj pentru ca nu am murit de cald. De pe varf (unde se afla o cruce imensa care se vede de jos) am putut vedea manastirea Grande Chartreuse, acolo unde calugarii au „inventat” elixirul vietii lungi, un lichior tare si aromat, facut din nu stiu cate zeci de ierburi speciale si care se vinde acum la preturi destul de mari. Exista o expozitie si posibilitati de degustare de diferite varietati la Voiron, unde am fost cu mama. Pe drumul de intoarcere am intalnit un american din Michigan care nu mai spera sa prinda autobuzul, dar l-am grabit noi si l-am luat impreuna. Era foarte impresionat de manastirea asta, pe langa care am trecut si noi, si chiar a vazut filmul documentar „Into Great Silence” despre viata calugarilor de acolo. El facea un doctorat in matematica, si a venit la un summer school in Grenoble. A ales sa stea cateva zile in plus ca sa viziteze niste locuri, unul dintre ele fiind chiar Grand Som si manastirea. Era genul de om indragostit de natura si studiu. Chinezului nici nu-i pasa de toate astea, nu a inteles de ce pe aici se pun cruci in varfuri.
Manastirea, vazuta de sus (poza chinezului facuta cu zoom bineinteles)
Poze de duminica: http://picasaweb.google.com/madibb/GrandSom2026m
Cine e in poza? iulie 3, 2007
Posted by Madalina in Barfe, Franta, Oameni.4 comments
O poza de ieri cu grupul de interni recenti in care sunt si eu (sunt usor de recunoscut – singura fata din grup). Intrebare pentru telespectatori: Din ce tari banuiti ca sunt fiecare? Sunt curioasa ce suspiciuni aveti! Un hint: unul dintre baieti se cheama Artiom. Alt hint: in afara de el, doi baieti sunt din aceeasi tara, insa nu asiaticii. Asteptam raspunsurile in comentarii.
Cime de la Jasse – 2478m iulie 2, 2007
Posted by Madalina in Aventura, Franta, Munte, Noutati.add a comment
Duminica (ieri) am fost in statiunea montana Prapoutel, aflata in masivul Belledonne, cu scopul de a ajunge la varful numit Cime de la Jasse (2478m). Telescaune – o gramada, dar nici unul nu era in stare de functionare. De altfel, statiunea (care e de ski in principal) arata dezolant: niste hoteluri urate de la distanta, conglomerate, in scari inegale, un santier de constructie a doua noi cladiri de acelasi tip, cu macaraua de rigoare. Desi erau multe masini parcate (deci oameni erau cazati), statiunea era pustie dimineata: doar un barbat si o femeie aranjau niste mese de la o terasa care urma sa se deschida probabil seara.
Asadar am mers pe jos, pe un traseu care mi-a oferit din cand in cand peisaje foarte frumoase, insa altfel destul de pietros si prafuit, pentru ca toata zona era acoperita de telescaune, iar muntele nu arata prea bine dupa ce omul isi baga nasul. In fine, nu a fost chiar asa rau. In final am ajuns la capatul drumului (pe care poate sa mearga un tractor si poate un 4×4 mai curajos) la 2300m si ceva. Ei, si de acolo nu mai era nici un drum, decat o panta cam abrupta. Nu mai intru in detalii, cert e ca am gasit foarte greu drumul pana la varf (care drum nici nu prea exista, a trebuit sa imi imaginez). M-au „ajutat” pe alocuri niste cifre vopsite in roz. Traseul a fost complicat in ultima parte mai ales din cauza de orientare, dar si de abrupt. Daca as fi fost asigurata cumva, nu ar fi fost nici o problema sa o iau in sus de la bun inceput. Mi-am dat seama cat de important e sa gandesc pe munte. (De exemplu: colina asta abrupta trebuie ocolita sau urcata direct? Daca o urc acuma, si apoi trebe sa o cobor, ea fiind cam necoborabila?) Varful parea a fi format numai din bolovani. Concluzia e ca nu ar fi trebuit sa o iau pe acolo, ci sa pornesc inca de la inceput pe un drum care nu era marcat sau indicat pe harta, dar care s-a dovedit extrem de bun la intoarcere. Drumul de intoarcere l-am dibuit de pe varf, de unde m-am uitat cu binoclul. Chiar am intalnit si un marcaj (banda portocalie vopsita recent, care din cand in cand era rosie – vopseaua mai veche), dar doar partial, si tot destul de dificil, dar macar aveam niste repere la coborare. A fost foarte interesant traseul, foarte variat, si mi-a placut ca m-a pus in niste situatii din care am iesit doar gandindu-ma un pic (sau mai mult). A fost ca o provocare sa aleg drumul cel bun, iar reusita iti da mult mai multe satisfactii decat o carare foarte evidenta. (Oricum la trasee alpiniste nu m-as baga nicicand, mama poate sa stea linistita.) O situatie, pe drumul de coborare: pierd marcajul portocaliu si ma trezesc in mijlocul unei mari de pietre cu insule de zapada, iar in fata mea, la 30m in jos – ceata deasa, exact acolo de unde trebuia sa iau o decizie cu privire la continuare. Cum am rezolvat: in dreapta mea la 20m se afla o portiune de zapada care avea niste urme (poate de schiuri) unde imi luasem reper inca de sus ca pe acolo trebuie sa o iau. Am mers deci la dreapta si regasesc o carare printr-o gaura in ceata, un pic mai la vale. De fapt erau multe carari pe acolo, dar si multe posibilitati sa ajungi aiurea, cum ar fi prin mormane de pietre. Belledonne este in principal format din sisturi cristaline cu roci metamorfice – fragile, care se fisureaza si se rup extrem de usor. Am vazut ca nici nu sunt stabile, de multe ori am coborat pe fund, ca sa nu schiez printre ele. Din punct de vedere geologic se aseamana foarte mult cu muntii Fagaras de la noi.
La intoarcere in Prapoutel, statiunea parea mai vie: niste tineri se jucau cu o bila pe care trebuia sa o ridice, cu ajutorul unor sfori si a unui cadru triunghiular, pe un panou vertical presarat de gauri mai mici sau mai mari. Eu mi-as fi pierdut rabdarea la un astfel de joc de precizie si indemanare. Daca iti tremura mana un pic si nu trageai in mod egal de sfori triunghiul se inclina si bila cadea intr-o parte, eventual intr-o gaura. Mai era un joc acolo, la fel de enervant, – o masa imensa sustinuta doar de un arc in mijoc, avea tot asa gauri si pereti despartitori care formau un fel de labirint. Scopul era sa inclini masa intr-un asa mod incat mingea (care pleca de undeva din centru) sa ajunga la destinatie. Oficiul turistic era deschis si mi-au oferit o harta a zonei, pliante, precum si un aperitiv – o bautura alcoolica numita Belledonne cu suc de portocale. Probabil voiau sa concureze cu muntele vecin, care ofera celebrele lichioruri Chartreuse.
Poze de duminica, 1 iulie:
http://picasaweb.google.com/madibb/cimedelajasse2478m
Madalina B. 