jump to navigation

San Sebastian februarie 20, 2008

Posted by Madalina in Calatorie, Spania.
6 comments

Saptamana trecuta am fost in San Sebastian in Tara Bascilor. Joi am fost la un workshop despre Machine Translation unde am si stabilit niste chestii importante pentru viitorul meu de doctorand, despre asta alta data.

La workshop am intalnit-o cu surprindere si pe Vasilina de la Xerox astfel ca ne-am putut plimba impreuna prin oras si manca tapas. Se pare ca tapas (sau pinchos) sunt cele mai bune in Tara Bascilor. Orasul e superb, sunt multe zone de promenada – si salbatice si amenajate, si e foarte activ turistic chiar si acum in luna februarie. Seara am fost la o cina unde lumea putea sa bea cidru cat putea. Era o sala mare si racoroasa cu multe butoaie aliniate pe lungime. Fiecare butoi continea cidru dintr-o anumita zona, a carei poza si nume era lipite acolo. Puteai sa-ti torni singur din butoi daca te pricepeai sa umbli la robinet, ori iti turnau angajati de acolo care te vedeau strain si iti vorbeau automat in franceza. Ideea e ca tu trebuie sa potrivesti paharul in dreptul jetului de cidru astfel incat sa il umplii numai doua degete pentru ca trebuie baut rece. Apoi paharul se umple si se reumple mereu, astfel incat nu prea stai la masa sa mananci, ci mai mult in picioare la un pahar de cidru si de vorba. Unii mai faceau excursii si la subsol unde mai erau butoaie si unde cica cidrul era si mai bun. Adevarul e ca mi s-a parut foarte bun. Mai multe explicatii in Washington Post.

In meniu a fost tortilla cu bacalao (cod), apoi bacalao prajit cu ardei copt super bun, carne de vita super moale, dar in sange si vreo 10 centimetrii de groasa (nu stiu cum au reusit sa o faca asa gustoasa si usor de mestecat, dar se pricep) si ca desert felii branza de capra cu felii de marmelada de gutui cu nuci intregi pe care trebuia sa le spargem. Mie combinatia de la desert mi s-a parut excelenta. In general am mancat foarte bine zilele astea, se vede ca Franta e la 2 pasi.

Chiar in ziua workshop-ului (14 februarie) a fost greva generala in zona ca urmare a faptului ca au fost ilegalizate niste partide politice pentru urmatoarele alegeri. Am inteles ca daca cineva ar fi avut curajul sa deschida vreun restaurant, bar sau magazin, ar putea sa pateasca ceva violent. Din fericire, circulatia autobuzelor nu a fost intrerupta si nici un autobuz nu a fost incinerat (de data asta). Dimineata zilei respective am observat multe afise scrise mare cu litere de mana in limba basca, lipite la vedere pe ziduri, statii de autobuz, stalpi… Mi-au creat fiori. Erau si postere facute frumos la calculator, dar afisele alea scrise cu litere de mana aveau un impact destul de mare, aveai senzatia de ilegalitate, de revolutie, de o iminenta. Fusesem avertizata sa am grija in ziua aia pe unde sa merg, pe unde sa ma ascund si cum sa procedez daca vad pichete. En fin. Nu mi se pare in regula. Nu s-ar putea sustine economic singuri, atunci cum?

Sambata am fost in satul Pasaia aflat la est de SS, pe un drum pe coasta. Acolo am traversat cu barca de pe un mal pe celalalt cu 60 de centi intr-un 1 minut. Am vizitat casa Victor Hugo unde a petrecut o perioada.

Duminica am fost cu o spanioloaica si un american intr-o excursioara scurta pana la hermita si rocile Santa Barbara si muzeul in aer liber Chillida Leku.

Poze aici: (Sunt geocodate deci puteti sa le vedeti si pe harta)

San Sebastian

La 30 de ani februarie 1, 2008

Posted by Madalina in Ganduri, Oameni.
2 comments

Ieri am implinit 30 de ani! Nu pot sa spun ca e o varsta ca oricare alta. Acum un an sau doi ma simteam mult mai tanara, desi evident ca nu e asa. De acum voi fi inclusa pe lista oamenilor trecuti de 30 de ani, categorisire pe care obisnuiam si eu sa o fac inainte: oameni sub 30 de ani si oameni peste 30 de ani. „Are 31 de ani???”, exclamam eu mirata fata de cineva. „Nu pare! Pare mult mai tanar(a)!” Da, 30 si ceva de ani insemna atunci pentru mine varsta celor care isi arata primele semne ale batranetii.

Am fost odata la niste ore de catalana, si ne-a dat numerele de la 1 la 30. Apoi ne-a pus sa ne spunem varsta folosind ce am invatat. Printre noi era cel putin o studenta care avea peste 30 de ani si care a zis ca are fix 30 (probabil altfel ar fi fost privita de ceilalti chiar batrana). Alti studenti de acolo erau mu(uuu)lt mai tineri si multi aveau intre 20 si 23 de ani. O alta clasificare (eronata) am dedus atunci: Oamenii care invata au sub 30 de ani. Cei care nu mai invata au peste 30.

(mai mult…)