jump to navigation

Am ajuns in Grenoble (din Tarragona) Mai 14, 2007

Posted by Madalina in Calatorie, Elvetia, Franta.
trackback

Am ajuns cu bine in Grenoble. In dimineata plecarii (sambata) m-am sculat la ora 4:35 dupa un somn de 2 ore (datorat unei excursii prelungite de 20km si 8 ore). Cat pe aci sa pierd autobuzul de 5.30 catre aeroport la care luasem deja bilet. E bine cu autobuzele astea ca te scutesc de o gramada de efort, iar statia de autobuz e mult mai aproape de casa.

La ora 9.10 am plecat cu avionul companiei Swiss Air – un Airbus 320 – cel mai nou si mai frumos avion cu care am mers vreodata – scaunele erau imbracate intr-un fel de piele gri care mirosea a nou, ce mai se vedea ca nu e prea folosit, inclusiv fuselajul era foarte curat si alb – asta am observat de la intrare. Stewarzii si stewardezele erau profesionisti (mi-au placut mult mai mult decat la Wizzair, si pentru ca erau poligloti, si pentru ca au anuntat in mai multe limbi si pentru ca nu se hlizeau intre ei tot timpul de parca aveau summer job cum pareau cei de la W.)

Inca o chestie mai moderna – la un moment dat s-au depliat niste monitoare LCD mici (la 3 randuri unul) care au avut multe utilitati: au aratat instructiunile de securitate (ca o simulare 3D), reclame la produsele DutyFree, reclame la Elvetia, diferite anunturi, harta Europei si traseul avionului, altitudinea in metrii si picioare, temperatura cu grade C si F. Am observat catre aterizare ca la 3500 m erau -20 de grade, iar la 2500 -2 grade, deci destul de frig pentru a merge prea sus acum, nu?

De obosita ce eram am scapat momentul cu ciocolatica Swiss si o briosa, asta e viata. Cand au strigat Duty Free am auzit.🙂

Am ajuns in Geneva cu trenul de la aeroport. Toate trenurile din aeroport trec prin Geneva ceea ce in confuzeaza pe unii pentru ca pe tabela cu orare nu apare Geneva nicaieri ca destinatie (in schimb e un anunt pe acolo ca e statie in orice directie)

In orice caz, controlorul fiind pe acolo, l-am intebat si eu chestia asta ca sa ma asigur ca sunt intr-un tren bun. Se uita el la mine cu o figura dezorientata (de fapt glumea), si apoi se apropie de o harta care era in tren si zice aratand cu mainile: „Vezi, asta e Elvetia! Aici e Geneva. Da, da, da, trenul asta trece prin Geneva, la prima…”

In Geneva am schimbat o hartie de 10 franci in monezi – iar 7 franci am folosit pentru a stoca bagajul intr-un casuta mare (cea mica era doar 4 franci). Asta pentru 24 de ore. Cica s-ar putea plati si pentru 72 de ore continue – insa nu stiu cum.

Usurata, merg prin oras, insa picioarele imi erau grele pentru ca eu de 3 zile inainte numai excursii si plimbari fac. Probabil ca bocancii sunt prea ficsi (cred ca sunt mai mici de 38, adica decat spun, am mai auzit eu ca astia de la Salomon nu stiu sa numere, insa urmatoarea pereche era de 39 1/2), dar aveam niste puncte dureroase mai ales la piciorul drept – asta pentru ca mi s-au umflat picioarele in ei – dar parca mai putin decat la prima purtare. Bine macar nu m-au ros deloc si nu ma usturau talpile. Hai ca divaghez.

In Geneva m-am plimbat pana pe la vreo 6 insa cu multe-multe opriri prin parcuri si bancute ca sa mai studiez urmatoare destinatie. M-am descurcat la fix cu GPS-ul.

Am luat chiar si vaporasul pe lacul Leman/Geneve cu un bilet „Tout Geneve” valabil o ora. Asta nu era in plan, dar a fost dragut sa vad celebrul jet de apa din diferite pozitii si in culorile curcubeului. Am cumparat biletul de la un automat aflat chiar pe pontonul de asteptare a vaporasului. Mi-a placut ca era un buton care prin apasare convertea automat suma din franci elvetieni in euro. Adica s-au gandit si ei la numerosii oameni veniti din tarile inconjuratoare Elvetiei carora le e cam greu sa calculeze ca 3 franci inseamna aproape 2 euro. Frumos… Oricum in multe locuri se poate plati in euro. (Numai in Ungaria la vama nu poti sa telefonezi daca nu ai forinti.)

Am vizitat piete, parcuri, biserici protestante, catolice, m-am catarat in turnul de nord al catedralei St. Pierre si am vazut Geneva panoramica, apoi am fost si in celalalt turn (de observatie) in care se putea urca/cobori la verdele semaforului – asta era mult prea stramt si lung ca 2 persoane sa treaca una pe langa cealalta. Am vazut ca multi nu se mai sinchiseau sa urce si in turnul doi, poate ca nu observasera. Eu am profitat sa ma benoclez (la propriu) din turn cat am putut. Inclusiv am vazut niste chestii pe care le aveam in plan si la care nu m-am mai dus cu picioarele pana la urma. Am mai vazut ca unii se urcasera intr-o macara inalta mai aproape de lac si admirau si ei peisajul de acolo. Erau 4, iar dintre ei – 2 muncitori. Cu ochiul liber n-as fi observat nici macaraua argintie. Langa catedrala asta e auditoriul lui Calvin in care era un cor de oameni de toate varstele care exersau cu un dirjor si un pianist. Am facut cateva filmulete.

In Plain Palais era o sarbatoare a sportului – un fel de targ cu standuri ale diferitelor cluburi de sport, de alpinism si munte in general, ca si zone special amenajate pentru diferite sporturi: calarie, escalada (o stanca cu gauri), tot felul de alte sporturi. Mi s-a parut dragut ca organizau asa ceva, si cu demonstratii – am vazut in program. O societate sanatoasa, orientata pe lucruri sanatoase. Am luat o harta imensa a Elvetiei cu peste 300 de cabane si hoteluri in munti. Pe partea celalalta erau informatii de contact – ca email si telefon.

La 18.46 am luat trenul direct catre Grenoble (46 de franci), iar la 9 si ceva seara am ajuns in gara. De la peron nu era scara rulanta si nici ascensor. Insa m-a ajutat controlorul sa cobor scarile. Cand am ajuns jos era un lift care urca la in gara. Alte ascensoare nu mai erau. El fusese foarte zambitor si amabil cu toata lumea tot drumul, parca era gazda trenului. Tot el facea diferite anunturi si o glumita la microfon (cu privire la destinatie), si a sarit sa ma ajute si sa dau geanta jos din tren. Geanta mea nu era foarte grea ( 22.5 kg), insa greutatile foarte rau proportionate, ca mi s-a rostogolit de nu stiu cate ori, parca avea viata.

Pe drumul catre hotel mi-au sarit in ochi poze cu noul presedinte ales, pe coperte de revista. In Geneva observasem pancarte pentru alegeri. In fine am ajuns si la hotel, Antoine m-a primit cu voiosie si mi-a dat cheia de la camera 32, etajul 5. La etajul asta – sunt singurele camere cu balcon in afara, unde se poate sta – mi se pare super, sunt foarte multumita. Aici e si cel mai scump (600 de euro pe luna), anul trecut am stat in camere de 500 si 550. Se vede diferenta – in camera asta e si parca mai curat, peretii mai albi, si am si panorama mult mai buna – vad muntii din doua perspective, camera fiind chiar pe colt.

Comentarii»

1. Mihai - Mai 14, 2007

Na ca-ti mai trag un comentariu. De data asta despre Salomon. Bocancii Salomon.
Imi plac la nebunie, mi i-am luat din Tokyo (la deal-uri), si, culmea, tot ala drept ma roade putin ;)). Dar cand treci prin zapada cu apa pana aproape de partea lor superioara si nu simti nici rece, nici apa uiti de toate…

2. madibb - Mai 14, 2007

Da, sunt super bocancii astia! Si cu talpa de Contagrip care amortizeaza socurile…

3. irina - Februarie 12, 2010

buna..poti sa-mi spui daca e Grenoble de Franta? eu acolo trebuie sa ajung..cu trenul

Madalina - Martie 20, 2010

Da, Grenoble e in Franta

4. licitatii - Aprilie 5, 2010

Foarte frumoasa Geneva, insa mi se pare cam mult 600 de euro chiria chiar si 500…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: