Am plecat!

Am plecat de pe meleaguri trentine catre meleaguri lombarde. O zi in Milano. Promit ca sarbatoresc!

Noaptea trecuta aproape ca n-am dormit de fericire ca plec din casa babei. Mi-a zis ca nu cumva sa uit ceva, ca ea nu are rabdare sa trimita. Daca ii ceream sa trimita ceva ar fi fost nu manusile de la baie, ci probabil ceva valoros pe care oricum nu as fi intentionat sa uit.

Problema cu baba nu e aceea ca e baba (nici nu e prea batrana), ci felul ei de a fi de sefa peste toate si peste toti. Am platit bani multi nu ca sa-i stau ei „Drepti”.