jump to navigation

Parcul cu Sequoia si Valea Mortii Septembrie 4, 2008

Posted by Madalina in America, Calatorie.
trackback

Ziua a 2-a. Dupa un mic dejun in La Quinta, plecam din nou la drum, tot catre est. Ajungem in alt parc (rezervatie naturala) de data asta, unul cu multi arbori sequoia – din aia uriasi, umflati la baza si foarte inalti si batrani. Si in parcul asta exista multe poteci asfaltate ascesibile tuturor care sunt ori mici tururi de 1 ora maximum ori duc la diferite obiective in parc. Am vazut copacul Sherman, cel mai mare copac din lume dpdv al volumului, precum si un tunel facut intr-un sequoia culcat la pamant prin care strada continua si prin care se poate conduce masina. Erau acolo un numar impresionant de uriasi, dar si de brazi foarte inalti la randul lor. Cica sequoia are nevoie de incendii pentru supravietuire, ce copac diabolic! Am vazut si un pui de urs negru care a traversat strada in diagonala in fata masinii noastra.

Am mancat la un alt diner – Danny’s – unde poti manca mic dejun la orice ora din zi, iar dinner (adica masa principala aici) intre 10 dimineata si 11 seara. La latitudinea de 35 de grade de aici era frumoasa temperatura de 102 grade F, adica aproape 39 de grade Celsius.

Am ocolit apoi Sierra Nevada (care include parcul cu uriasii) ca sa traversam Valea Mortii. Munti stancosi, cheli, uneori ca niste dune de nisip, alteori ca niste gramezi de bolovani imensi gata sa cada in capul tau, canioane stranse, rauri si lacul Isabella – pe langa astea am trecut in mare viteza.

Am ajuns in Valea Mortii abia pe intuneric. 40 de grade la ora 10 noaptea, Death Valley e unul dintre cele mai fierbinti locuri de pe planeta. Am gasit un cer plin de stele, mai multe decat oricand in viata mea, pana si Calea Lactee se vedea clar. Asta din cauza ca aerul e foarte cald, e foarte intuneric si nu exista poluare. Stelele incepeau din dreptul privirii, de mai de jos. E o ocazie unica sa vezi o panorama de 360 de grade cu stele atat de „dese”.

Special pentru acest parc e ca mijlocul vaii se afla cu mult sub nivelul marii. E interesant ca acolo se afla cel mai jos punct din SUA, iar in parcul vecin de la vest – punctul cel mai inalt din SUA minus Haway si Alaska, muntele Whitney de 4000 m si ceva.

De pilda, lacul cu apa sarata (Badwaters) se afla la 86 metrii sub nivelul marii. E de fapt o suprafata de sare cu putina apa pe acolo. Putea ca un lac normal totusi. Numai niste melci caracteristici vaii si niste insecte care sa faca valea sa para si mai „imbietoare”. Sarea cristalizata nu imi parea prea potrivita pentru muraturi insa. Recomand cu caldura zona! Nu uitati sa va luati apa cu voi cand mergeti.

Vegetatie de desert – plante cu frunze care reflecta lumina solara, vantul fierbinte, aerul extrem de uscat, dunele de nisip, lipsa apei potabile fac ca valea sa isi merite pe deplin numele. Nici macar radio nu se prinde acolo. In Yosemite tot se prinde.

Cum am iesit din vale, cum temperatura a scazut de la 40 la 27, apoi 24 grade Celsius. Asta pentru ca e noapte. Un oras fierbinte si „cuminte” se desfasoara luminos in fata noastra: Las Vegas!!!

Comentarii»

No comments yet — be the first.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: