Madalina B.

Am descoperit un telejurnal (saptamanal, deci de fapt nu e jurnal) in limba catalana la postul frantuzesc France 3. E titrat in franceza.

Se gaseste aici: link

Spre suprinderea mea am putut sa inteleg ce vorbesc, numai intonatia mi se pare foarte diferita comparativ cu cea din Tarragona. Am aflat astfel ca Monserrat Caballé a cantat in catedrala din Perpignan duminica trecuta. A zis ceva de infratirea intre Catalunya de Nord si Catalunya de Sud. Insa nu a zis “sud” cum e in catalana, ci “sur” ca in spaniola. In fine.

Cand am vizitat Perpignan-ul am remarcat steagurile catalane care le insoteau pe cele frantuzesti pretutindeni. Insa aveam ideea gresita in cap ca nu prea s-a mentinut limba si cultura catalana in regiune. Se pare ca nu e chiar asa…

Am geocodat aproximativ 150 de poze facute de mine (sau cu mine) in Franta, in special la munte. Am folosit inregistrarile gps-ului si timpul fotografierii. De fapt un program mi-a facut asta automat (GPicSync-1.10). Aici e harta pe care Picasa a aranjat pozele in locul in care au fost facute:

http://picasaweb.google.com/madibb/PozeDinCele3LuniDinFranta/photo#map 

In Google Earth (e posibil sa se incarce mai greu pozele):

http://picasaweb.google.com/data/feed/base/user/madibb/albumid/5117537279360014529?kind=photo&alt=kml&hl=en_US

Am scris inainte despre chinezul care ne terorizeaza cu intrebarile. Azi dupa pranz a gasit una noua, care m-a amuzat (de data asta). “Cum te simti dupa ce bei cafeaua de aici?” Apoi zice razand in hohote: “I feel very excited and nervous!” Un nou drog pentru unii… Hai sa-i intelegem pe toti, pentru cineva cafeaua poate fi un lucru nou si interesant.

Pentru cei care nu urmaresc regulat activitatea contului meu de Picasa, un mic update cu ultimele poze din luna asta:

 4 august - varful Grand Colon (aproape 2400m) din masivul Belledonne. Am fost cu un italian, un scotian si un rus. Am trecut si pe la Refuge de la Pra de la 2100m si unde am baut suc.

Belledonne - Grand Colon

11 august - Les Deux Alpes - unde impreuna cu varul Alexandru am urcat cu telecabinele pana la 3400m! In primele minute respiram greu si ma simteam ca si cum inotam sub apa. Acolo am vazut masivul Mont Blanc si am fost in pestera de gheata.

Les Deux Alpes 3400m

12 august - lacuri la 2700m - 2100m in Grandes Rousses, zona Alpes d’Huez. Tot cu varul.

Grandes Rousses

Sunt atatia barbati (a se citi baieti) in jurul meu in firma asta care se poarta ca niste tampiti cu mine. Rad de tine pe fata si li se pare ca glumele lor de 2 bani sunt foarte bune. Eu vorbesc de interni, niste pusti care nici la 26-27 de ani nu au prea mai multa minte. N-as da atata importanta, dar atunci cand zi de zi ma lovesc de replici lipsite de orice gust, imi vine sa ma impusc. Eu recunosc aici pe blog ca sunt o fata sensibila si ma deranjeaza sa fiu calcata pe bataturi de copiii din jur. Adica baietii fac glume rautacioase intre ei, dar cand ma confunda si pe mine cu unul de-al lor, imi vine sa urlu! Da, exista diferenta! Pe ei nu i-ar afecta nepolitetea crasa si glumele proaste, pe mine insa ma deranjeaza foarte tare! Tin minte ca m-am simtit similar cand eram in clasa VIII-a, cand baietii devenisera niste vulgari, iar noi fetele finute. E clar ca trebuie sa-mi depasesc conditia de a coabita in aceleasi birouri cu interni tinerei.

De saptamana asta mai am un factor de stres, un nou coleg chinez (inca unul!) care pune zi de zi 100 de intrebari la 100 de oameni. Trebuie sa ascult aproape in permanenta muzica in casti, sa nu-l aud chiar daca mi se adreseaza mie. Saracul e amabil, dar foarte iritant!

Monica Bellucci se afla in momentul asta in pacul Mistral din Grenoble si filmeaza in filmul “Le Deuxième souffle” despre un gangster. Informatie primita prin telefon de la prietena vecinului de birou care era foarte entuziasmata la vederea echipei de filmare precum si a actritei.

Cine spune ca barbatii nu mai sunt copii?

2 colegi de ai mei au scris pe usa liftului de la etajul 5 din rezidenta, acolo unde sta turcul E. asta:

E___n + J____a = ♥ (love)

… unde numele sunt scrise complet. Eu nu le dau publicitatii aici, dat fiind ca pe aici s-a cam aflat de blogul meu. Si, na! Doar nu o sa afle toata lumea!

Joi de dimineata am stabilit cu niste colegi (chinezul, 3 francezi, si inca 2 asiatici) sa mergem pe un varf de munte din Chartreuse, pe Charmant Som. Frumos nume, frumoasa excursie. M-am trezit la 4.30, la 5.10 eu si chinezul ne-am intalnit cu Xavier si apoi a mai luat si alti 2 colegi in masina lui. La baza de plecare, aflata deja la 1650m altitudine ne-am intalnit cu alti 2 colegi numiti Guillaume. Inca de acolo se puteau vedea varfurile Chamechaude si Dent de Crolles. La ora 6 am inceput sa urcam repejor si am prins rasaritul soarelui din Mont Blanc, care e totusi la vreo 200km departare, dar si aproximativ 4800m inaltime. Mont Blanc se afla pe directia est si am putut sa vedem soarele rasarind chiar din “umarul” lui. A fost minunat!

Poze cu Mont Blanc:

Am ajuns apoi imediat pe varful de 1800m si ceva.
Cu spatele la soare, de pe varf:

Chamechaude in lumina diminetii:

Apoi am vazut multe capre maro (numite Chamois aici) care alergau de noi evident. Ne-am mai intalnit si cu niste vaci tot maro care se stransesera toate laolalta si ne priveau amenintator. Dar ce dragute erau!

 Mai multe poze aici:

http://picasaweb.google.com/madibb/CharmantSom

O sa adaug in curand poze cand o sa le iau de la ceilalti colegi care cred ca au pozat si caprele.

M-am intors azi de la munte, din Bourg d’Oisans, oras pe marginea raului Romanche. Am fost cu chinezul si pentru prima oara cu un coleg indian. De dimineata in autobuz discutam cu chinezul despre culoarea raului Romanche. “E atat de deschis la culoare”, a spus el, “incat pare ca ar avea sapun”.

Of, si pe drumul de intoarcere, cam cu 1 ora inainte de intrarea in Grenoble, autobuzul se poticneste de carduri lungi de masini. Ambuteiajele sunt destul de rare, chiar si duminica seara. Motivul l-am aflat abia seara de la mama si de pe net.

Pe acelasi drum am mers si in urma cu 2 saptamani la sanctuarul Notre-Dame de la Salette, construit pe locul unde se presupune ca a aparut Fecioara Maria pentru a comunica niste secrete unor copii. Am scris aici pe blog despre asta. Am observat atunci ca erau multi turisti italieni si polonezi. Erau vreo 2 sau 3 autocare parcate poloneze, iar inauntrul catedralei chiar s-a tinut o slujba in limba poloneza. In hotelasul de langa erau diferite anunturi in 3 limbi: franceza, engleza si poloneza.

Of, toate astea mi-au venit in minte si m-au facut sa fiu mai aproape de tragedie. Astazi, duminica, autocarul unor turisti polonezi a cazut in raul Romanche. Cica vreo 26 de oameni au murit arsi de vii. Autocarul a luat foc, iar oamenii nu au putut sa iasa din el ca sa se salveze. Acei oameni erau veniti de la sanctuarul Fecioarei Maria si luasera probabil cu ei apa sfanta.

Mai multi pelegrini au murit in chinuri groaznice in ziua Domnului, dupa o vizita la un loc sfant pentru catolici (de tipul Fatima, Lourdes…). Ce pot sa inteleg din asta?

Stirea:

http://www.iht.com/articles/ap/2007/07/22/europe/EU-GEN-France-Bus-Crash.php

http://www.hotnews.ro/articol_79178-Franta-Accident-rutier-cel-putin-26-morti.htm

Acum vreo 15 minute am auzit o izbitura foarte puternica urmata de cioburi aruncate. Am sarit la balcon, o masina vrand sa faca dreapta a lovit o motocicleta al carei bord era complet distrus. Motociclistul era la 5 metrii mai incolo, in picioare si ametit, e clar ca l-a salvat casca. In situatii din astea mi-e mila de soferi. Victimei i se acorda tot ajutorul, iar soferul se simte cel mai vinovat. In Grenoble am vazut mai multe accidente decat in Bucuresti. Centrul e destul de inghestuit, strazile inguste, copaci multi si vizibilitatea limitata. Acum 1 saptamana o masina a politiei era busita rau in partea din fata, iar cealalta masina, un Ford, era complet intact.

In fine, m-am uitat sa vad cum reactioneaza oamenii. Soferul a ridicat motocicleta aruncata pe trotuar si a sprijinit-o pe un stalp de iluminat. Nevasta lui a inceput sa stranga cioburile. Instant oamenii din jur au sarit sa ajute. O masina a oprit si un cuplu a iesit cu o mana la gura si cealalta mana intinsa spre ei. Motociclistul ametit s-a asezat pe o bordura si a dat un telefon.

In 3 sau 4 minute o masina a pompierilor sau ce erau ei (”vehicule de secours et d’assistance aux victimes”) a si ajuns la locul accidentului. Au scos 4 conuri fosforescente si au inconjurat locul, un stingator de foc si au luat motociclistul si l-au bagat in masina. Cred ca a avut noroc, nu parea sa aiba nici un os rupt, doar o izbitura puternica la cap.

Au mutat masina vinovata de la locul accidentului (in situatii din astea o fi vreodata vinovata motocicleta?) si au desenat conturul colturilor. Soferul, nevasta si fata lor, fac 13-14 in sus si in jos. Bine ca nu s-a intamplat nimic tragic si nu a murit nimeni, isi zic probabil.

Imi amintesc ca odata, pe aceeasi strada, dar mai in jos, am vazut ceva cu adevarat impresionant: soferul si sotia stateau in genunchi langa biciclistul lovit si incercau sa-l resusciteze. Of.