Romani la Festa dei Popoli, Trento mai 30, 2008
Posted by Madalina in Italia.add a comment
Primul weekend in Trento a coincis cu Festa dei Popoli, a 9-a editie. Sambata seara am vazut multi negrii maimutarindu-se pe scena montata in Piaza Fieri, in niste costume socant de colorate, masti si peruci, si cu nelipsitii dinti extrem de albi (in contrast). Dansurile lor erau pasionale si primare.
Duminica am iesit cam pe la ora pranzului, pentru ca mi-era foame si in program scria ca se pranzeste. Spre surpriza mea placuta, inca de la coltul strazii am auzit muzica populara romaneasca. Pe scena din piata evolua Romania! In piata multi romani dansau in hora sau aplaudau si un steag mare tricolor flutura printre ei. Sonorizarea foarte buna, la fel si dansurile, chiar si dobrogeana. Tututor parea ca le-a placut. Eu nu cred ca am mai avut ocazia sa vad asa ceva live, ci numai la televizor. Au incheiat cu “Iarba verde de acasa / Sa ma ratacesc prin lume nu ma lasa.”
Romanii:
Comentatoarea a prezentat apoi sora Romaniei, si anume pe Moldova. Alte dansuri, alte cantece. Cel putin 2 cantece interpretate vocal, alaturi de dans. O diferenta remarcabila fata de Romania erau chiuiturile, atat pe scena, cat si din partea publicului. O hora moldoveneasca s-a incins in mijlocul multimii. Dansatorii au incheiat cu un brau moldovenesc de 30 de secunde. Mai multe lacrimi la moldoveni, decat la romani, multe fete rosii. “Ce mi-s de dragi baietii” am auzit o voce de femeie in stanga mea. Mie mi se paruse ca si fetele de pe scena erau dragute.
Moldovenii:
Au urmat apoi multe tari din America Latina si Europa. Ucrainienii au si dansat, dar si cantat ceva patriotic, iar publicul odata cu ei. Asta mi-a amintit de experienta mea de acum 2 ani in Italia, cand am poposit o noapte la o biserica care gazduia romani, moldoveni si ucrainieni. Au astia din urma niste cantece care te fac sa plangi sau sa te bucuri chiar daca nu intelegi versurile.
Mi-au placut si albanezii, care aveau niste costume ca de turci si dansuri ca de greci. Alti fani, alte hore.
Au fost si chinezi, indieni, chilieni, peruani, columbieni, mexicani.
Dar cum mie mi-era foame, am facut o vizita standurilor nationale cu mancare (cam toti aveau meniuri) si suveniruri turistice. Erau 2 randuri lungi, separate de un cort imens amenajat cu banci si mese in interior, pentru mancat. Pe un rand erau tari din Africa si Asia (Tailanda, China, Senegal, Nigeria, Sudan, Martinica, India, Tunisia, Eritrea), iar pe celelalt rand tari din Europa si America Latina (Romania, Moldova, Albania, Rusia, Ucraina, Argentina, Uruguay, Chile, Peru, Columbia, Mexic, Brazilia). Pe partea neagra era mai tiganie, dar costume foarte interesante, multi copii mici si bebelusi legati in cele mai felurite feluri de mamele lor, negrese grase cu cosuri cu obiecte de vanzare pe cap. Multi negrii aliniati pe bancile paralele cu standurile, iar unii dansau. De acolo nu am putut sa mananc nimic, pentru ca era orez, ori prajeli picante, ori dulciuri super dulci. De baut – ceaiuri si cafele. Eu am mancat in partea cealalta urmatoarele: un fel de budinci din Brazilia, una sarata si un dulce (nu foarte dulce din fericire), 2 feluri de preparate din cartofi de la Peru, prea condimentate pentru mine, niste plashinte moldovenesti, scovergi si alte gustarele (erau multe feluri si mici, foarte aratoase). Si romanii si moldovenii aveau sarmale, dar diferite. Romanii aveau sarmale mari in foi de varza, iar moldovenii – sarmale minuscule in foi de vita, asa cum face mama, dupa modelul rudelor ei din Moldova romaneasca. Am baut cvas de la rusi si niste bautura nealcoolica rosie din Mexic. La Mexic scria in spaniola ca mancarea e foarte putin picanta, altfel cred ca nu se atingea nimeni de mancarea lor, tinand cont de faima. La Uruguay se dadea si “mate”, dar eu pana la urma m-am dus in partea cealalta si am cerut niste cafea Touba din Senegal. Era dulce si avea o aroma de lemn. Asa ca am avut meniu complet, sper sa se mai organizeze chestii similare. Se platea in general cat voiai, eu am cheltuit vreo 4 euro. La partea africana, iti cereau in mod expres sa platesti ceva, in partea cealalta erau numai niste cutii in care puteai sa introduci monede.
Oua vopsite si decorate am vazut la Romania si Ucraina (nu mai stiut de Moldova). Moldova aveau decoratii cu struguri de plastic (ei au brand de tara, la ei e simplu), aveau afisati lei moldovenesti, istoria Rep. Moldova. Informatii turistice erau cam peste tot. La rusi gaseai papusi, mancare aproape deloc, cred ca vodka nu aveau voie sa dea, spre nenorocul lor. La Brazilia erau niste tipe care aratau super bine, chiar daca cam negre, nu stiu cum reusesc. De fapt, si pe partea africana, erau multe negrese aranjate si machiate. Unele tari aveau si desene cu localizarea pe harta lumii.
Pe total, toti si-au dat interesul sa prezinte ce au ei mai frumos din tara lor. Toate costumele aratau ca scoase din cutie, atat ale dansatorilor, cat si ale celor de la stand. Bine organizat, unul dintre primele lucruri bune pe care le-am vazut in Trento pana acum.
Melancolie:
Axa Germania – Italia mai 20, 2008
Posted by Madalina in Calatorie, Germania.add a comment
9 zile in Dresda, Florenta Germaniei, 4 zile de WATA 2008 si 2 weekenduri. Prima mea vizita in Germania mi-a lasat o impresie neasteptat de buna. Am ajuns aseara in Italia, in nord, unde se presupune ca e cel mai bine din Italia. Insa diferenta e ca de la cer la pamant. Cel putin un lucru bun: in primele ore in Trento am gasit deja cativa oameni pe strada care vorbesc engleza, chiar din propria initiativa, pe cand in primele ore in fostul oras est-german am realizat ca oamenii prefera rusa ca a 2-a limba.
Mi-a placut organizarea din Germania, totul e la indemana si usor, si m-au impresionat masinile si constructiile moderne (cladirea Volkswagen, Technische Universitat Dresden – TUD – computer science), podul peste Elba fara piloni (minunea albastra), cat si modul in care se potrivesc cele noi cu cu cele vechi. Nemtii ii intrec pe toti in Europa, dupa parerea mea. Au reconstruit cladirile bombardate din Dresda, astfel incat orizontul arata la fel ca inainte de 1945, ca in tabloul lui Canaletto.
Sunt acum la IRST in Povo, Trento, cladirea e OK, iar biroul mare. Insa nici nu se compara cu cladirea TUD! Cladirile moderne din Germania nu sunt numai moderne, dar si cu gust, si cu culoare, si cu arta, si ce mai vreti voi. Aici culoarea preferata e gri (parca e o intreprindere comunista), pe cand la TUD – un verde deschis tranparent.
O veste buna: voi avea pranzurile pe gratis. Motivul e ca sunt la FBK, o parte privatizata a IRST-ului.
Dar sa detaliez cum am ajuns din Germania in Italia. Nu a fost cum am planuit. In urma cu o luna mi-am cumparat online un bilet Dresda-Trento, la oferta de jumatate de pret – 75 de euro. Am printat biletul care avea si un cod de bare si pe care scria ca nu e valid decat cu actul de identitate folosit la cumparare, in cazul meu cardul VISA. Cu 2 zile inainte de plecare am realizat ca nu mai am cardul VISA nicaieri. Am sunat la banca si l-am anulat. Prietenul meu german a sunat la agentia feroviara sa intrebe de validitatea biletului (eu m-as fi riscat sa merg asa cum e) ca sa afle ca nu mai e valid. Ne-am dus la gara incercand poate sa il validam cum pasaportul, nu a fost posibil, nein, nein. Asa ca a trebuit sa anulez biletul cu o taxa de 15 euro. Restul de bani urmau sa vina pe cardul blocat, adica nu puteau sa mai vina. Asa ca iar a sunat prietenul meu, si am scris o scrisoare, un document de refund, si le-am trimis pe mail semnate si scanate in pdf, impreuna cu biletul ala online.
Prietenul meu mi-a zis ca m-a lovit strictetea germana, dar pana la urma de fapt lucrurile stau asa: in general oamenii sunt corecti si atunci nu sunt controlati la sange cum ar trebui. De exemplu, eu am avut bilet de autobuz saptamanal, dar la mine saptamana a durat 9 zile, iar soferul nu s-a obosit sa verifice data expirarii (dar am incercat numai pe autobuzul regional unde nu sunt controlori separati). Am economisit asa vreo 17 euro in weekendul numarul 2, pentru ca un bilet de autobuz Dresda – Hanichen Pulverweg (15 minute sud de oras) costa 3.5 euro. Alt exemplu, cand am fost la Muzeul Sanatatii cu Johanna, o suedeza care a venit la workshop: In loc de biletul de intrare in muzeu, a aratat din greseala un bilet de imbarcare in avion, iar tipa de la usa a lasat-o sa treaca. Johanna s-a corectat imediat, in fine, iar tipa de la usa a ras rosind.
Pana la urma am cumparat un bilet de autobuz Dresda – Munchen, chiar in autobuzul care a plecat la 5.30 dimineata. Mi-a cerut numai 36 de euro pentru 7 ore de mers spre sud. Din Munchen, numai 4 ore si jumatate de mers cu trenul la Trento (alti 70 de euro). Doua avantaje din chestia asta: am schimbat numai o singura data (ar fi fost de 2 sau 3 ori daca mergeam numai cu trenul, iar transbordurile cu bagaj pe mine ma omoara), iar al 2-lea cel mai important: am putut sa iau un bilet de seara direct la Trento (cele de mai dinainte erau cu schimb) si am avut 4 ore sa vizitez Munchen! (In tren, tipul de langa mine avea bilet online si nimeni nu i-a verificat nici o identitate.) Am lasat bagajele in gara, cu 3 euro. Din fericire rucsacul cel mare a putut intra in una din cele mai mici cabine, ca altfel as fi platit 6 euro.
Munchen – un oras minunat, care iar mi-a intrecut asteptarile. Mi-a placut inca de la gara. Ma repet, modernul in Germania e agreabil (si iti ia fata). In alte multe tari vizitate, e frumos numai ce e vechi. Orasul asta bavarez si catolic e cu totul diferit fata de protestantul Dresda. Lume pestrita, am auzit romani, greci, bineinteles multi turci si tot felul de alte natii – nu tot atatia negrii ca la Paris totusi. Multi carnati de vanzare, spargel (adica asparagus), buticuri si bazaruri. Bisericile catolice (Frauenkirche, sf. Mihail) m-au dat gata – adevarate opere de arta. Iar mai presus de toate noua primarie, arata exceptional, nici nu incape intr-o singura poza sau fraza. Contine un Glockenspiel:
Barocul e practic peste tot, si m-am simtit putin in Italia. Ca multe alte orase germane princ are am trecut, vazut sau auzit, si acesta e un oras foarte verde. Am fost si intr-un parc, numit Englischer Garten, care cica e mai mare decat Central Park din New York. Am vazut rauri repezi (unii faceau surf acolo intr-un loc special amenajat!), lebede, gaste, alei dragute, copaci japonezi, imens. Dupa o plimbare lunga in centrul istoric (care a facut cat mai multe ramble la un loc si cantitativ si calitativ), parcul asta a fost o rasplata reconfortanta si salbatica. Pe total, minunat, minunat.
Revin cu poze.
