Madalina B.

Un mic update (asa se zice acum, e mai practic, mai american):

Joi, 21 iunie, a fost “Fête de la Musique”, adica sarbatoarea muzicii in Franta. Am iesit pe strazi si in parcuri unde erau tot felul de concerte. Acum 2 ani eram la Paris de ziua asta. Mi s-a parut mult mai frumos acolo. Aici, in Grenoble, reprezentatiile parca erau ale unui teatru de provincie. In Jardin de Ville am fost chiar iritata de muzica asa zisa Reggae – erau unii ragusiti (al 2-lea concert in aceeasi zi) si care foloseau basii la greu, iar toata lumea topaia in ritmul lor. Sonorizarea avea o mare problema, astfel incat cel mai bine se auzeau basii. Altceva n-am inteles din asa zisa muzica. Ne-am mai plimbat (cu punga de beri dupa noi, sa fim in ton) si am dat peste tot felul de concertele, inclusiv muzica generata pe calculator, care pe mine nu ma impresioneaza cu nimic. Intr-un loc pusesera (niste arabi probabil) o muzica de dansat din buric. Dar era la CD. In Place Victor Hugo era o tipa care canta ceva muzica pop foarte frumos. Macar acolo era muzica frantuzeasca, ca in rest aveam senzatia ca mai mult imigrantii colorati s-au bagat. Insa nu prea aveai de unde sa alegi. De pilda muzica est-europeana nu stiu daca a fost pe undeva. Ideea e ca pana la urma m-am plictisit ingrozitor, si am plecat acasa. Singurul lucru “interesant” a fost sa vad multi-multi tineri pe strazi si sa intru in vorba cu niste necunoscuti mie anterior: 4 americani din Texas (era un tip Dustin cu cizme de cowboy si cu un accent care mie imi place pentru ca imi aduce aminte de serialul Dallas, un alt tip care a incercat sa pescuiasca o rusoaica cu binecunoscutul truc din filmele americane cu sfoara imaginara, o tipa draguta care s-a justificat ca nu stie unde sunt Statele Unite pe harta pentru ca ea a studiat religie si filozofie (?!?!), o alta tipa mai negricioasa care nu a spus nimic), un tip din Tarragona (de fapt Torreforta), un georgian (care avea fata de om care poarta un nume cu Vili in coada), grupul de rusoaice (super aranjate si machiate, blonde si satene cu fata de papusica, “foarte rusoaice” dupa concluzia americanilor care bineinteles ca stiau Privet! Kak dela?, ca doar sunt umblati), colegii de apartament al neamtului D., al caror sef parea a fi un suedez nu prea inalt, insa foarte politicos, zambitor si cu personalitate. A, am mai cunoscut un finlandez pe nume Samson, care nu spunea nimic si parea suparat, desi nu era.

Vineri n-am facut nimic extra, m-am bucurat de ultima zi de vacanta a sefului.

Sambata am fost cu un coleg chinez in statiunea Les Deux Alpes (unde am vazut schiori cu schiurile in spate  – e un teleferic care urca la peste 3500m in iarna vesnica – e un ghetar pe acolo si o pestera) si de acolo am urcat pe varful Pied Moutet (2339m). Panorama era bineinteles foarte frumoasa, muntii din Oisans sunt in general spectaculosi. Pe varf nu era nici o placuta, nimic scris. Era un stalp si urma unei foste placute. Acolo au urcat si doi batrani (toata admiratia!) Am ales sa ne intoarcem in Mont de Lans, mai la vale decat statiunea de plecare, pentru ca autobuzul era abia la 5. Pe ultima portiune de coborare ne-am tot intalnit cu biciclisti care faceau curse la vale (dupa ce urcasera cu telescaunul din Mont de Lans). Da, ca era Mondial du VTT si venisera biciclisti din mai multe tari. Apoi am fost la baza telescaunului si am vazut coada care astepta sa se “imbarce” cu tot cu bicle (vezi pozele). Era un om care le agata in spatele telescaunului rand pe rand. Mi se pare super distractia asta, mai ales daca te pricepi sa mergi cu bicicleta pe carari de munte, prin noroaie, pietre, crengi si altele. Cand ne-a vazut un tip ne-a intrebat daca vream sa suim. Ne-ar fi acordat prioritate, ca nu aveam bicle. Am gasit statia de autobuz, dar tot mai aveam o ora de asteptat. Si atunci ne vine ideea creata sa mergem pe jos un kilometru pana la “village”, loc pe unde insa autobuzul nu a mai binevoit sa mai treaca, din cauza evenimentului ciclist. Asa ca am alergat (prea tarziu) la o statie provizorie, dar degeaba. Asta insemna ca aveam de pierdut vreo 2 ore, si sa ajungem acasa la 9 fara un sfert, in loc de 7 fara un sfert. Pana la urma ma hotarasc sa fac autostopul, iar in 5 minute o masina 4×4 cu un nene la volan si 3 copii in ea se opreste si ne ia pana in Bourg d’Oisans, un oras de legatura. Nenea foarte amabil a spus ca merge in Chambery, nu trece prin Grenoble, iar fetita ne-a intrebat daca avem de gand sa o luam pe jos pana in Grenoble. In Bourg d’Oisans mergem la statia de autobuze, insa autobuzul nostru plecase de un sfert de ora. Asa ca ma decid sa incerc si aici autostop, ceea ce a reusit si mai bine. Dupa 1 minut, opreste o tipa care nu mai avea pe nimeni, si care fusese si ea intr-o excursie, dar in Alpe d’Huez. Si ea avea o masina imensa. Pe drum am aflat ca e psiholoaga si, bineinteles, amabila si ea. Pentru chinez era prima oara cand facea autostop, si a spus ca in China nimeni nu face asta si nimeni nu ia straini in masina. Pentru mine era a multa oara.

Poze de sambata din rezervatia Oisans: http://picasaweb.google.com/madibb/LesDeuxAlpesPiedMoutetSummit2339m

Duminica m-am trezit tarziu pentru ca am stat seara sa bibilesc pozele facute sambata si sa fac niste panoramice. Ma decid sa iau autobuzul de 12.55 catre Col de Porte (in Chartreuse) si sa urc cel mai inalt varf din Chartreuse: Chamechaude (2082m). In 2 ore am ajuns sus, chit ca ma gandeam sa ma intorc pentru ca pur si simplu nu ma simteam prea bine si ma apucasera si niste frisoane, si era si un soare foarte puternic. Mi-am revenit dupa vreo 40 de minute in care am facut cateva pauze. Dupa aia m-am simtit mult mai bine si optimista. M-am intalnit cu o tipa bestiala care ma depasise cand ma oprisem si care acum se intorcea de pe varf. Pe varf, am facut alte poze in vederea panoramicelor, insa s-a innourat brusc si a inceput sa ploua. Vederea este superba: se vad cele mai importante varfuri din Chartreuse, ca si Vercors si Belledonne, iar unii au zis ca au vazut si Mont Blanc-ul in spate la Belledonne, poate. A! Am escaladat si vreo 5 metrii verticali cu ajutorul unor cabluri si sfori cu noduri. Si asa, in picaturi de ploaie, am luat-o in pas alergator la vale si am ajuns foarte repede in Col de Porte (care e pe la 1300m altitudine). Se mai oprea ploaia, mai pornea, n-a fost prea rau, si m-a si inviorat. Aici e parcursul meu: Magnalox, Google Maps Am intrat in restaurantul zonei sa astept autobuzul de peste o ora. Am baut o ciocolata calda si mi-am mancat sandvisurile (luate pentru orice eventualitate) ca ei nu aveau nimic de mancare si erau sa inchida. Am gasit pe jos un portofel al clientilor de dinainte. Portofelul continea putini bani, card bancar, carte de identitate, permis de conducere, grupa de sange, carduri de fidelitate. Ma decid sa iau portofelul si sa sun pe proprietar (avea din fericire numarul acolo). Intr-o ora musiu Charles se infiinteaza la hotel, impreuna cu sotia, foarte fericiti, si imi ofera 20 de euro, pentru ca la ora aia (duminica seara), totul era inchis si nu avea unde sa-mi ofere ceva de baut. “Asa se practica in Franta”. Se intorsesera si ei dintr-un “randonnée” in Chartreuse, de pe varful La Pinea. Tipul era nascut in 1944, iar sotia parea mai in varsta. Imi place aici ca foarte multi (din 4 generatii) merg pe munte si practica sport. Am vazut si copii foarte mici si oameni foarte batrani. Respect!

Poze din Chartreuse de duminica: http://picasaweb.google.com/madibb/ChamechaudeSummit2082m